Clopoţel … de 10 ani

2003-2013

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie, când mă gândesc la anii petrecuţi în clasele I – VIII, parcă îmi saltă şi acum inima de bucurie. După mine, nicio altă etapă şcolară nu se compară cu sentimentul unic ce ţi-l oferă anii petrecuţi în şcoala generală, deoarece nu mai ai niciodată în viaţă ocazia să copilăreşti, să creşti, să cunoşti şi să te dezvolţi în aceeaşi armonie cu alţi 28 de omuleţi. Ce începe după… este o lecţie numită viaţă.

Şi uite aşa, după 10 ani …cu mic cu mare, cu familii sau fără, am reuşit cu greu să ne adunăm şi să ne revedem, cei o mână de oameni nostalgici, adunaţi cu greu din 5 clase de a VIII-a, rămăşiţele generaţiei 1999-2003.

A fost emoţionant să mai facem un tur al şcolii sub îndrumarea diriginţilor, să spunem prezent la strigarea catalogului şi mai ales să ne amintim cu zâmbetul pe buze (de data aceasta) de toate trăsnăile şi supărările de atunci, care de-a lungul anilor s-au transformat în amintiri ce au individualizat o generaţie. Am răsfoit albumele cu fotografii şi păreri despre colegi, scrise la 13 – 14 ani, am râs şi am povestit despre micii copii din trecut şi tinerii adulţi ce ne dorim să fim acum.

Forfota şi buna dispoziţie din acea zi de duminică m-au făcut să retrăiesc o zi de şcoală de acum 10 ani, în care, de această dată, în loc să ne ascundem şi să strigam “şase”, am râs şi-am glumit cu domnii profesori. Sper sincer, ca peste 5, 10 ani să ne regăsim şi să ne întâlnim în acelaşi cadru vesel, între oameni dragi şi amintiri plăcute.

FOTOGRAFII REVEDERE